Leadership Antifragil?

„Unele lucruri au de câștigat din șocuri; ele prosperă și cresc atunci când sunt expuse la volatilitate, întâmplare, dezordine și factori de stres. Și totuși, în ciuda faptului că acest fenomen este peste tot, nu există un cuvânt care să desemneze opusul fragilității. Să-l numim, așadar, antifragil.” – N. N. Taleb

Nassim Nicholas Taleb este un statistician, profesor de economie și analist de riscuri de origine libaneză. Este cunoscut pentru cercetările sale din domeniul studiilor politico-economice, încercând să explice cum funcționează marile sisteme, companii și cum se iau deciziile la nivel global. Conceptul ce ne va servi drept reper în acest popas pe drumul învățării este cel despre care scrie în cartea cu același nume: Antifragilitate¹. Pe scurt, Taleb ne vorbește despre o diferență colosală între oamenii care profită de crize, haos și șocuri, absorbindu-le precum fac mușchii pentru a crea energie din ridicarea greutăților la sala de forță, și cei care, puși în fața adversității, se fragilizează și își pierd resurse, nu descoperă unele noi. Dragul meu, draga mea, am sentimentul că, dacă ai ajuns până aici în drumul tău de cunoaștere și devenire ca învățăcel, în mod evident ești parte din prima categorie. Sau cert e că vrei să ajungi acolo. Astfel că astăzi ai ocazia să privești către ultima mare dificultate percepută din viața ta.

Taleb relatează unul dintre cele mai faine experimente despre care am citit în ultima vreme. Experimentul se numește Biosphere 2 și s-a desfășurat în Arizona cam în felul următor. Cercetătorii au creat un ecosistem complet închis: temperatură perfectă, sol fertil, îngrijire atentă, în condiții ideale de apă, nutrienți și lumină. După un timp, câțiva dintre copaci s-au prăbușit brusc, sub greutatea propriei coroane. De ce? Pentru că nu a existat vântul. Pare că rolul acestuia este să dispună uniform vibrațiile și greutatea, în așa fel încât să se poată stabiliza rădăcinile și să se dezvolte trunchiuri stabile. Vântul, absent din ecosistem, este esențial pentru formarea rezistenței structurale.

Mai clar?

Sistemele protejate excesiv devin fragile exact din cauza controlului excesiv al adversității.

Practic, navigarea prin eșecurile tale te obligă să cauți în interiorul tău acele resurse necesare să te crească, să te susțină, să te ghideze prin acel greu ce pare de nedepășit.

Îmi amintesc foarte clar un moment din viața mea când m-am simțit blocată. Pentru că părea că nu mai pot merge înainte și pentru că NIMIC nu funcționa, am simțit deznădejde. Ca și cum nu se va mai termina niciodată greul acela. Cum s-au derulat lucrurile? Pentru că eram, aparent, blocată, am fost obligată să privesc în interior. Să îmi analizez inima, intențiile, să văd dacă nu cumva am fost în mreaja victimizării sau chiar a autoflagelării prin învinovățire, dacă nu cumva am preferat să mă izolez, să stau singură pentru a fi liniștită în a-mi plânge de milă. Ce revelatoare a fost pentru mine cartea lui Taleb, care mă invita la un entuziasm în fața adversității (nu la nebunia negării!), exact acea abordare care este curioasă despre care parte a devenirii mele urmează să profite de pe urma acestui greu. Senzațională schimbare de perspectivă!

Pentru mine, ca lider, unul dintre primele lucruri care s-au spart atunci când am început să acționez în direcția viziunii pe care o aveam a fost orgoliul. Efectiv, a trebuit să mă învăț cu faptul că orice lucru pe care îl voi face sau îl voi spune va deranja pe cel puțin cineva din echipa mea. Ah, pentru un people pleaser ca mine a fost moarte clinică! Până când am început să văd rezultate. Oameni care se împotriveau deciziilor mele au venit să îmi spună că se vede, că înțeleg, că are sens consecvența mea și, mai presus de toate, disciplina cu care reacționez în fața incertitudinii, că le aduce siguranță.

Greul se resimte pentru lideri de 3-4 ori mai tare decât pentru ceilalți membri ai echipei. Pentru că te lupți cu tine, cu fricile lor, cu incertitudinea, cu sistemele și, câteodată, cu propriile obstacole puse chiar de tine în devenirea ta.

DAR! Ce frumos se simte când cineva îți spune: Pentru că n-ai renunțat, pentru că m-ai provocat… am reușit să cresc!

Provocarea de astăzi pentru tine este aceea de a regândi greul: de la De ce mi se întâmplă? la Ce parte a vieții mele va beneficia pentru că se întâmplă?

1. Ce parte din mine se agață de siguranță – chiar și când acest lucru mă micșorează – și ce câștig ascuns obține din evitarea haosului?
2. Care suferințe din viața mea se repetă pentru că refuz să învăț lecția pe care o cer și ce m-ar costa să nu le mai evit?
3. Dacă aș accepta că nu pot controla rezultatele, ci doar expunerea, unde aș descoperi că aleg acum expunere zero din frică, nu din înțelepciune?
4. Cine aș deveni dacă aș înceta să mă definesc prin stabilitate, validare sau predictibilitate și aș începe să mă definesc prin capacitatea de a absorbi șocuri

¹ Taleb, N. N. (2012). Antifragile: Things that gain from disorder. Random House.