Viața emoțională a liderului

Era una dintre zilele în care se aduna toată comunitatea la un eveniment. La noi în organizație, aceste zile sunt câteva pe an și pline de extrem de multe emoții: nerăbdarea pentru că am crezut în fiecare concept pe care l-am pus în practică, furia pentru anumite detalii organizatorice dificile, bucuria că urmează ceva frumos. În fine, în ziua respectivă sărbătoream mamele. Le-am pus față în față cu copiii lor și și-au răspuns reciproc la unele întrebări. Emoții, lacrimi, iubire multă. Am creat o scrisoare în care am transpus gândurile nerostite ale unei mame pentru copilul său. Mi-a fost greu și mie să citesc fără să plâng. În fine, se duce la bun sfârșit ziua, scena plină de emoții, audiența plină de lacrimi, inima mea plină de recunoștința de a fi parte din ceva atât de personal în familiile comunității noastre. Cobor de pe scenă, ies din sala de festivități și ajung în birou, unde primesc un raport detaliat despre o reclamație venită pe e-mail în acea dimineață. Am avut nevoie de 15 secunde ca bucuria să fie înlocuită de furia neputinței de a încheia o zi fără drame (cum zic eu, de obicei).

Ceea ce am conștientizat atunci și vreau să adresez acum este complexitatea universului emoțional al unui lider. Toată lumea vorbește, deja prea general, despre inteligența emoțională, transformând acest concept, din ceva extrem de profund și dificil de înțeles pe îndelete, în ceva uzurpat de sens. Se definește această inteligență emoțională ca o modalitate inteligentă de a-ți exprima emoțiile. Deși manifestarea emoțională este parte din ceea ce presupune inteligența emoțională, această definiție este mai mult decât insuficientă. Astăzi mă voi referi la universul emoțional al liderului, din perspectiva motilității emoționale.

Da, adică mișcarea de la o emoție la alta.

Vedeți, primul gând care a venit în mintea mea la citirea reclamației n-a avut nimic de-a face cu reclamația în sine sau cu problema indicată, ci s-a dus direct în considerațiile despre mine și valoarea mea. Bine, mă, că muncesc degeaba! Cu alte cuvinte, două evenimente complet distincte au fost puse în aceeași „căldare”, deloc conformă cu realitatea (decât din perspectiva axei temporale pe care am glisat eu față de ele).

Nici nu mi-am dat seama atunci cât de amplificată este starea de impostură ce se activează rapid și lesne, în fața oricărui eveniment ieșit din sfera succesului.

Am avut nevoie de ani buni să înțeleg că evenimentele din jur nu sunt nimic altceva decât întâmplări sau poate indicatori ai eficienței unor decizii sau procese ori, pur și simplu, lucruri neprevăzute și în afara controlului unui lider, oricât de bun și minunat ar fi el.

DAR ceea ce este în controlul acestuia e reacția emoțională. Și nu, nu mă refer aici la capacitatea acestuia de a-și păstra calmul (în unele contexte chiar e o distopie aceea de a rămâne calm), căci energia pe care o simți când te pierzi cu firea e, uneori, necesară ca să navighezi prin anumite momente.

Ce vreau să spun este că un lider inteligent emoțional poate naviga (se poate mișca) prin orice emoție pe care o simte, fără să o catalogheze pe vreuna ca fiind bună sau rea. Da, unele dintre ele se simt frumos și bine, cum ar fi bucuria, entuziasmul, iar altele sunt dezagreabile, precum furia. Fiecare are însă câte un mesaj important pentru tine.

Liderul adevărat este omul în contact cu sine, cu emoțiile sale, vigilent cu privire la gândurile fataliste, de impostură și care le corelează pe toate pentru a da o înțelegere profundă asupra lumii și a vieții.

Dragul meu, draga mea, de la scena plină de emoție și aplauze la biroul plin de reclamații, tu ești același om. Al doilea moment nu îl anulează pe primul. Cel care a facilitat un proiect frumos poate, tot frumos, să gestioneze o reclamație, fiind atent la ce este de făcut.

Ceea ce el nu uită niciodată este că nimic din ce se întâmplă în jur nu îi crește sau scade valoarea personală.

Pentru că valoarea personală este dată de cine suntem deja.

Noi, la finalul zilei, suntem copiii unor mame. Care ne-au iubit, cum au știut ele. Iar faptul că am primit darul vieții este valoros în sine.

Tu cum te miști printre emoțiile tale?